Starea de calm...

Te-ai intrebat vreodata de ce esti calm, sau de ce poti fi calm in situatii complexe? Ei bine eu m-am intrebat.
Am ajuns sa cred ca starea mea de calm e demna de invidiat, am ajuns sa raman destul de calm, ba chiar sa nici nu prea imi pese in situatii limita. De ce? habar nu am! Asta-s eu. Am invatat pe parcurs, am trecut peste unele lucruri, pe unele le-am luat in plin, de altele nu o sa scap, dar am ajuns la o vorba: "Toate trec bă, da-le dracu!"

In noptile fara somn parca 'privesc' cum a trecut viata pe langa mine, ce a fost si nu mai este, copilaria, prietenii din copilarie, jocurile, totul. Viitorul din trecut e tot mai aproape, trebuie sa ne 'alegem' drumul, vin grijile, problemele, greul vietii. Eu chestia asta o vad ca si o cadere fara parasuta, ne apropiem de pamant cu viteza, uitam sa traim, problemele ne fac mai multe probleme, stam stresati, parca asteptand impactul, uitam de toate prostiile care ne fac sa zambim, de zilele frumoase, de tot. Parca suntem intr-un joc cu viata. Omul nu mai are timp la o clipa de ragaz, un moment de calm, sa isi puna toate problemele deoparte, sa le ia una cate una si sa le rezolve...

Lucrurile astea parca sunt povesti pentru mine, ma gandesc ca desi o sa-mi bag si o sa imi scot tot ce pot, o sa trec peste ele cu bine. :))

Anturajele, au avut o mare contributie in "formarea" mea psihica, si se pare ca nu m-au omorat, cum patesc altii, ba chiar m-au "intarit", m-au invatat, oarecum m-au maturizat. Cu sau fara vointa mea m-am anturat aiurea, am facut multe chestii idioate, m-am oprit, am tras invatatura, am continuat viata si poate chiar am luat-o de la capat cu alte tampenii. Pot sa zic ca le-am incercat APROAPE pe toate, desi putini stiti despre ce vorbesc, si chiar nu trebuie sa stiti mai mult. Pot sa afirm ca inca sunt 'copil', inca am dorinta de a incerca lucruri noi si poate chiar o voi lua pe drumuri gresite. Nu-mi pare rau de ce am facut sau de ce voi face, desi nu e bine. Am invatat din greseli si inca mai am de invatat o gramada.

Si totusi de ce sunt asa? Nu stiu, dar cred ca ce am scris mai sus are legatura cu asta. Nu ma intreba, nu incerca sa ma cunosti, sunt mici sanse de reusita!

Si totusi poate te intrebi ce ma poate mentine asa calm. Raspunsul este MUZICA!